Antonio Andrușceac: Benzina ca instrument fiscal sau cum stoarce statul economia fără să spună
Guvernanții au găsit în combustibil exact ce le trebuia: o sursă sigură, zilnică și imposibil de evitat de a face bani, nu reducand pensiile speciale, nu eliminând sinecurile de tot felul, nu facand reforma administrativa.
Iar faptul că fiecare șofer vede doar prețul de pe panou — nu și structura lui — le permite să joace un joc cinic: dau vina pe „piață”, dar încasează cat vor pentru ca detin monopol pe componenta de taxare si accizare..
Jumătate din plin merge la stat — dar nu ți se spune clar ca atunci când bagi benzină de 100 de lei, realitatea simplă și brutală este ca, 50–60 lei merg direct la stat (accize + TVA),
30–40 lei acoperă petrolul și rafinarea,
5–10 lei rămân benzinăriei.
Cu alte cuvinte, statul este cel mai mare beneficiar din fiecare litru, nu companiile petroliere, așa cum se insinuează frecvent în discursul public.
Și totuși, cine este arătat cu degetul? „Speculanții”, „piața”, „contextul internațional”. Oricine, mai puțin adevăratul încasator principal.
Statul controlează prețul mai mult decât vrea să recunoască.
Prețul combustibilului nu este doar rezultatul pretului petrolului. Este o formulă simplă:
petrol + rafinare + distribuție + taxe + marjă comerciala.
Singura componentă pe care statul o controlează direct? Taxele.
Și culmea — este și cea mai mare componentă.
Acciza este fixă pe litru — nu scade când petrolul scade, dar TVA-ul crește proporțional cu prețul — deci statul câștigă mai mult când prețurile cresc.
Așadar, când benzina ajunge la 9 lei, statul nu suferă. Prosperă.
Scăderile întârzie, creșterile vin instant — dar nu din întâmplare.
Ni se spune că „există inerții”:
– stocuri cumpărate mai scump
– contracte în derulare
– costuri logistice
Corect, dar doar pe jumătate.
Pentru că realitatea observabilă de catre orice șofer este alta:
– când petrolul crește → prețul explodează imediat.
– când petrolul scade → prețul scade lent și incomplet.
De ce? Pentru că statul nu ajustează nimic.
Acciza rămâne, TVA-ul curge, iar diferența se transformă în venit bugetar suplimentar.
Benzina nu este doar combustibil — este instrument fiscal.
Guvernanții știu un lucru esențial:
nu poți evita combustibilul.
Nu poți „amâna” alimentarea pe termen lung
Nu poți negocia prețul
Nu poți face optimizări fiscale
Asta face din carburant cea mai comodă taxă mascată din economie.
Nu apare pe bon ca „impozit”.
Nu se votează anual ca o majorare explicită.
Dar este plătită zilnic, de milioane de oameni și firme.
Costul real: distrugerea economiei productive.
Aici problema devine foarte gravă — și deliberată.
Prețul mare la combustibil nu afectează doar șoferii. El se propagă în toată economia:
– transport mai scump → prețuri mai mari la alimente.
– logistică mai scumpă → costuri mai mari pentru industrie
– producție mai scumpă → pierdere de competitivitate.
Rezultatul?
– firme românești sufocate de costuri
– industrii întregi puse pe butuci
– inflație alimentată artificial
Și în tot acest timp, statul încasează mai mult.
Ipocrizia politică: „nu putem interveni”
repetata de aceeași guvernanți care:
stabilesc accizele, aplică TVA, decid politica fiscală, apoi vin și spun: „nu putem controla prețul”, este o minciuna.
Ce se poate face:
– se pot reduce accizele temporar
– se poate ajusta TVA
– se pot compensa fluctuațiile externe.
Dar aleg să nu o facă.
Pentru că fiecare leu în plus la pompă înseamnă mai mulți bani la buget — fără cost politic direct.
Concluzia: nu este neputință, este alegere deliberata de a aduce bani la buget, cu riscul distrugerii economiei.
Prețul mare al combustibilului din România nu este un accident.
Nu este doar „efectul pieței”.
Este rezultatul unei decizii politice clare:
– statul preferă să taxeze agresiv un bun esențial, chiar dacă asta lovește în economie.
– statul preferă venituri rapide la buget în locul unei economii sănătoase.
– statul preferă să dea vina pe alții, în timp ce încasează partea cea mai mare parte din fiecare litru de benzină.
Cand plătesti combustibil scump,
plătești confortul fiscal al unui stat care a ales să nu te protejeze.
Antonio Andrușceac, președintele Partidului Alianța România Competentă
